Femeile au, de regulă, capacitatea intuitivă de a înţelege mai bine viaţa, de a privi global situaţia şi relaţia între elemente. Bărbaţii, în schimb, au o inteligenţă analitică şi abstractă, instrumental conceptuală.
Afectivitatea feminină determină, pe de o parte, ca femeia să fie considerată mai sensibilă, pe de altă parte, creează nevoia de dependenţă, scrie site-ul portal-info.ro. Din perspectiva sexului frumos, „împlinirea de sine“ înseamnă stabilirea de relaţii afective pozitive cu ceilalţi. Femeile par a se caracteriza prin dependenţă afectivă (masochism), dorinţa de a plăcea (narcisism), emotivitatea, sensibilitatea şi afectivitatea fiind legate într-o manieră dificil de disociat. Pentru bărbaţi, acelaşi lucru se traduce prin independenţă, emotivitatea fiind diferită de sensibilitate şi de afectivitate, aceasta din urmă este, însă, mai puţin profundă şi mai puţin diferenţiată decât la femei. Aceste diferenţe marchează şi relaţiile sexuale.
Pentru un bărbat, dragostea fizică este o expresie a virilităţii sale, a capacităţii de a seduce, de a cuceri. Pentru o femeie, este aproape întotdeauna legată de sentimente.
Cum reacţionează un bărbat când o femeie plânge? O ajută dacă ştie cum, sau se enervează pe propria neputinţă dacă nu ştie, şi devine agresiv faţă de ea. De ce îi este teamă femeii şi de ce se teme bărbatul? Femeii de singurătate, iar bărbatul de a-şi arăta sentimentele, sunt, la o primă vedere, câteva afirmaţii cu grad de etichetă. Agresivitatea masculină este însă clar diferită de cea feminină. Agresivitatea masculină nu e o condiţionare socio-culturală, ci e legată de hormonii masculini; este ofensivă, deschisă, motrică. În schimb, furia feminină este mai rară, sensibilă la învăţare, defensivă şi verbală.
Linişte sau vânătoare
Diferenţe există între cele două sexe şi privind cariera şi căminul conjugal. Bărbatul este cel care vânează în exteriorul căminului, este cel care adună informaţii, femeia are grijă de cămin, are nevoie de relaţii. Ce se întâmplă atunci când şi ea vânează? Pentru femei, căsătoria reprezintă o situaţie vitală, care este în relaţie cu împlinirea de sine. Uneori, înseamnă o renunţare la viaţa profesională, cele două roluri – familial şi profesional – implicând optarea pentru unul sau altul. Bărbaţii suprapun cele două roluri: profesional şi familial, fie şi pentru că normele şi obiceiurile sociale le permit acest lucru. Afirmarea de sine este prin profesie, grup social, iar viaţa conjugală reprezintă altă sursă de satisfacţie.
Căsătoria nu reprezintă un scop sau un ţel de atins. În ceea ce priveşte căminul conjugal, pentru bărbat, casa înseamnă un adăpost pentru lupta purtată zi de zi cu viaţa, locul în care caută pace şi linişte. Uneori soţia nu înţelege această dorinţă a soţului şi îl poate asalta cu întrebări, reproşuri, exigenţe şi aceasta deoarece pentru femeie casa reprezintă alt loc de muncă. Din acest motiv, în general, pentru femeie, destinderea înseamnă părăsirea acestui al doilea loc de muncă: doreşte să iasă la un restaurant, în vizită la prieteni etc. De multe ori, pentru că locuinţa este bine întreţinută, bărbaţii consideră acest lucru ca fiind normal, de la sine înţeles, fără a sesiza efortul ce se ascunde în spate. Toate aceste diferenţe pot fi considerate potenţiale surse de conflict în cuplu.
